Ajuns intr-un stadiu deosebit de avansat, sistemul legislativ confera variante de abordare diverselor raporturi juridice in care cu sau fara voia lor, persoanele aleg sa intre. In acest sens, dreptul succesoral reprezinta una dintre cele mai vechi ramuri ale dreptului civil in care un avocat mostenire isi poate exercita profesia pentru a starui in realizarea si apararea drepturilor legitime ale unei persoane.

Un avocat mostenire se poate ocupa in mod efectiv de reprezentarea si apararea unei persoane intr-o speta in materie succesorala in domeniul mostenirilor in momentul in care succesiunea se deschide efectiv, adica, in momentul decesului autorului mostenirii – fie ca vorbim despre mostenire legala, fie ca vorbim despre mostenire testamentara.

Cu referire la calitatea de mostenitor, art. 957 purtand titluatura ”capacitatea de a mosteni” prevede faptul ca o persoana poate mosteni daca exista la momentul mostenirii. Acelasi articol prevede si faptul ca daca, in cazul mortii mai multor persoane nu se poate stabili ca una a supravietuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se mosteni una pe alta. Orice avocat mostenire poate veni cu numeroase clarificari cu privire la momentul deschiderii succesiuni:

In primul rand, un avocat mostenire cunoaste principiul ”infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis ejus agitur” adica, principul conform caruia copilul inca nenascut va fi considerat ca fiind nascut atunci cand este vorba despre drepturile sale. Acest principiu isi are radacinile in dreptul roman, care sta la baza sistemelor de drept actuale, si care a incercat si de multe ori a avut succes in a promova principiul aplicabilitatii legii in echitate.

In al doilea rand, uneori realitatea juridica este de asa natura incat potentialii mostenitori nu cunosc daca cel pe care ar trebui sa il mosteneasca este de fapt decedat. In aceasta situatie, un avocat mostenire ar trebui sa le faca justitiabililor cunoscuta procedura de declarare judecatoreasca a mortii unei persoane.

Astfel, conform art. 49 din Codul Civil, in cazul in care o persoana este disparuta si exista indicii ca a incetat din viata, aceasta poate fi declarata moarta prin hotarare judecatoreasca, la cererea oricarei persoane interesate, daca au trecut cel putin 2 ani de la data primirii ultimelor informatii sau indicii din care rezulta ca era in viata, acesta fiind cazul general de declarare judecatoreasca a mortii. Art. 50 al codului civil prevede insa si cazuri speciale de declarare judecatoreasca a declaratii mortii.

Astfel, textul legal prevede ca cel disparut in imprejurari deosebite cum sunt inundatiile, cutremurul, catastrofa de cale ferata ori aeriana, naufragiul, in cursul unor fapte de razboi sau intr-o alta imprejurare asemanatore, ce indreptateste a se presupune decesul, poate fi declarat mort, daca au trecut cel putin 6 luni de la data imprejurarii in care a avut loc disparitia.

De asemenea, acelasi articol prevede ca atunci cand este sigur ca decesul s-a produs, desi cadavrul nu poate fi gasit sau identificat, moartea poate fi declarata fara a se astepta implinirea vreunui termen de la disparitie.

Un avocat mostenire trebuie sa fie capabil de o abordare multidisciplinara a spetei pe care dumnevoastra o incredintati spre solutionare, pentru ca realitatea de fapt cu care va confruntati nu comporta departajari pe ramuri de drept